|
|
|
Bogdan Serban
Habar n-am daca in frageda-mi pruncie am raspuns la intrebarea “Ce-ai vrea sa te faci cand vei fi mare?”, dar ca voi ajunge cu microfonu'n gura, au fost semne! Primul semn: debitul verbal si atentia de care ma bucuram in randul adultilor, atunci cand deschideam gura, singurii care ramaneau neimpresionati de performantele mele vocale fiind tata (care m-a vrut inginer) si bunicul (care ma vedea popa) ; ulterior mi s-a confirmat ca aveam talent si la scris, cel putin asa am dedus eu din moment ce am fost intrebat: "mai tii minte cand scriai F*T pe garduri?" La asa atuuri, vorba englezului: “If life gives you lemons, make lemonades!”. Ceea ce mi s-a si aratat ca oportunitate in ’95, odata cu infiintarea primului post de radio din Targoviste, unde m-am exprimat timp de noua ani in toate pozitiile (grilei): de la matinal si trafic pana la talk-show-uri nocturne si, sa-mi fie cu iertare, dedicatii (pozitia “stiri” n-am incercat-o din snobism,cred). Tot aici am exersat toate sanctiunile posibile, de la cele pecuniare pana la suspendare (trei luni fara microfon) – despre motivele sanctionarilor intr-un episod viitor. Din moment ce tot aveam o problema cu autoritatea, nesuportand-o, am ajuns sa-l conduc oficial (radioul), timp de doi ani pana cand....a aparut Radio Guerrilla, moment in care m-am excitat (senzatie incercata de multi din breasla la auzul conceptului Eliberadio), si, in plus, oricat as fi tipat de acolo (cca 80 km) nu m-ar fi auzit nimeni. Asa ca m-am apucat sa transmit semnale cu fum la care am atasat un demo, dupa care am fost chemat la un interviu....restul e istorie ;-) Hai ca m-am luat cu elucubratul si am uitat sa raspund la intrebarea : “De ce radio? “- pentru ca nu lucrurile sau intamplarile sunt importante, ci opinia despre ele.
E-LI-BE-RA-V-AS!!!
Bogdan Serban...si invers
|
|
|
